Curiozităţi din ştiinţă (Partea 2)

Ştiaţi că ciupercile sunt mai îndeaproape înrudite cu oamenii decât cu plantele? Dar că Terra se depărtează de Soare cu 15 cm în fiecare an, iar Luna se depărtează de noi cu 4 centimetri în fiecare an? Dar că 99% din speciile ce au trăit vreodată sunt în prezent dispărute?

1. Pe o şosea foarte fierbinte se poate întâmpla uneori să pară că vedem drumul ud. Ceea ce vedem de fapt este... cerul.

2. Cantitatea de apă de pe Terra este de 100.000 de ori mai mare decât cea de pe Venus. Venus pierde în prezent 2x10^24 nuclee de hidrogen în fiecare secundă.

3. Terra se depărtează de Soare cu 15 cm în fiecare an. Luna se depărtează de noi cu 4 cm pe an, iar rotaţia planetei noastre scade cu 0,000017 secunde anual.

4. Rata actuală de evaporare a atmosferei Pământului este de 3 kg de hidrogen şi 50 g de heliu pe secundă.

5. Calculele arată că în trecut atmosfera planetei Venus este posibil să fi pierdut un întreg ocean de hidrogen în decursul a câteva zeci de milioane de ani.

6. Ciupercile sunt mai îndeaproape înrudite cu oamenii decât cu plantele.

7. Supervulcanul Toba, care a erupt acum 74.000 ani, a eliberat 2.500 km cubi de magmă, aproape de două ori volumul muntelui Everest.

6. Peste 99% din speciile care au trăit vreodată pe Pământ sunt în prezent dispărute.

8. În fiecare celulă umană găsim sute de structuri (mitocondrii) care sunt descendenţii bacteriilor procariote de la începuturile vieţii pe Pământ.

9. Câteva miliarde de microbi există în fiecare linguriţă de apă netratată. Oceanele se estimează că ar conţine 1027 bacterii sau de un milion de ori mai multe bacterii decât stele sunt vizibile în Univers.

10. Se presupune că există cel puţin 2 milioane de specii diferite de plante şi animale, fără a pune la socoteală bacteriile. Incluzându-le pe acestea, probabil s-ar ajunge la un număr de 10 milioane. Şi cu toată această varietate enormă a vieţii pe Pământ, să nu uităm ca 99% din speciile ce au trăit pe Terra sunt deja dispărute.

11. După dispariţia dinozaurilor şi a multor altor specii de animale şi plante petrecută în urmă cu 65 mil. ani, fosilele de animale mai mari de 20 kg sunt practic inexistente.

Read More

Curiozităţi din ştiinţă (Partea 1)

Ne influenţează oare astrele cereşti? Dacă da, în ce măsură? Cu ce viteză călătoresc semnalele electrice nervoase la mamifere? De ce forţă avem nevoie pentru a muta un atom de cobalt pe o suprafaţă de cupru? Răspunsurile, în continuare.

1. Un scurt exerciţiu de imaginaţie ne arată faptul că dacă am restrânge întreaga istorie de 4,56 de miliarde de ani a Pământului într-o singură zi, o oră ar reprezenta echivalentul a 190 de milioane de ani, un minut ar ocupa o perioadă de 3,2 milioane de ani, iar o secundă ar avea nu mai puţin de 53.000 de ani. Într-un asemenea calendar imaginar, primele forme de viaţă apar la aproximativ 8 ore după formarea Terrei. În urmă cu o oră şi 19 minute ar fi început dominaţia dinozaurilor, perioadă ce se încheie după numai 59 de minute de existenţă. Tot atunci, adică în urmă cu 20 de minute, primele primate îşi fac apariţia pe scena lumii. Iar dacă vă întrebaţi când a apărut omul pe această scară a timpului, ei bine… întreaga istorie a speciei noastre durează mai puţin de 4 secunde.

2. Ne influenţează astrele cereşti oare? Lampa din sala de naşteri are asupra unui copil nou născut o influenţă de 160 miliarde de ori mai puternică prin luminozitate decât orice alt obiect de pe cer, exceptând Soarele şi Luna. 1/150 este raportul dintre influenţa gravitaţională a unui doctor în aceeaşi sală de naşteri asupra unui copil decât a planetei Marte.

3. Bacteriile reprezintă probabil mai mult de jumătate din biomasa planetei.

4. Codul nostru genetic ar umple câteva cărţi de telefoane.

5. Semnalele electrice din sistemul nervos al mamiferelor călătoresc cu viteza de 0,1 km/sec.

6. Naţiunile de pe glob cheltuiesc mai mult de un milion de dolari pe minut pentru înarmare. Arsenalul nuclear din prezent este echivalent cu 20 miliarde tone TNT, ceea ce duce la 3 tone TNT pe persoană, fie că este vorba de copii, bătrâni, femei...

7. Două noi ceasuri, unul bazat pe aluminiu, celălalt pe mercur, mai exact pe vibraţia naturală a ionilor acestora, deţin titlul de cel mai precis instrument realizat până în prezent. Acestea nu vor rămâne în urmă şi nu o vor lua înainte nici măcar cu o secundă întreagă în următorul miliard de ani.

8. Cel mai precis instrument de măsurat distanţele, ce foloseşte 36 de fotoni, poate măsura diferenţe de lungime mai mici de a zecea mia parte din grosimea firului de păr. Aceşti 36 de fotoni înseamnă extrem de puţină lumină. Chiar şi un led străluceşte cu multe trilioane de fotoni pe secundă.

9. Forţa de a muta un atom de cobalt pe o suprafaţă de cupru este de 17 piconewtoni. Prin comparaţie, forţa pentru a muta o monedă mică de cupru este de 30 de miliarde de piconewtoni.

10. În timp ce citiţi o carte veţi converti cel puţin 1000 calorii de energie cu un grad înalt de ordine, sub formă de hrană, în energie cu un grad mare de dezordine, prin căldura pierdută în mediu. Acest lucru va creşte dezordinea (entropia) Universului cu 20 de milioane de milioane de milioane de milioane de unităţi, de 10 milioane de milioane de milioane de ori mai mult decât creşterea ordinii produsă în creierul vostru chiar dacă aţi memora cuvânt cu cuvânt întreaga carte.

Read More

Ce este realitatea? (partea 2): lumea din interiorul nostru nu exista

Immanuel Kant credea ca intuitiile lui despre natura perceptiei si distinctia dintre realitatea fizica si realitatea pe care fiecare o experimenteaza ar putea fi baza pentru „o revolutie copernicana in filosofie”. Acum, dupa 200 de ani, se pare ca a fost aproape de tinta. In revolutia copernicana, intuitia-cheie a fost realizarea ca Pamantul se invarte in spatiu. Distinctia lui Kant dintre cele doua realitati este de asemenea intuitia – cheie care deschide usa spre o noua metaparadigma.

In ambele cazuri intuitia-cheie contrazicea simtul comun. Pe vremea lui Copernic parea absolut evident faptul ca Pamantul e stationar. Astazi pare la fel de evident ca percepem lumea fizica in mod direct. Chiar atunci cand intelectualii accepta faptul ca intreaga noastra lume a experientei este o constructie din mintea noastra, asa cum va trebui sa acceptam la un moment dat, noi continuam sa vedem lumea ca fiind „in afara”, in jurul nostru.

Exercitiu de perceptie a realitatii

S-ar putea sa o vedem mereu asa. Chiar si acum, la cinci secole dupa Copernic, tot vedem soarele apunand, chiar daca acum stim ca de fapt Pamantul se invarte. Cu toate acestea, este posibil sa vedem problema in alt fel. Tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti undeva unde sa aveti o perspectiva buna asupra orizontului. Apoi, in loc sa ganditi despre voi ca sunteti stationari, priviti-va ca stand pe aceasta minge uriasa de piatra pe care o numim Pamant, care se intoarce incet in spatiu de la vest la est. In timp ce se intoarce, noi parti de cer apar in campul vizual la est in timp ce altele dispar din vedere la vest. Acum, in loc sa vedeti soarele apunand, puteti vedea orizontul ridicandu-se si ascunzandu-l. Intr-un mod similar, Luna plina „rasare” in timp ce orizontul opus coboara, deschizand noi panorame. Schimbandu-va perceptia astfel, schimbarea copernicana devine o realitate experimentata.

Nu tu esti in lume, ci lumea e in tine

Este cu mult mai dificil totusi sa faceti un exercitiu similar cu perceptia lumii din jurul nostru. Oricat am incerca, nu putem experimenta faptul ca totul este o imagine din mintea noastra. Cu toate acestea, nu este imposibil sa vedeti lucrurile diferit. Cativa adepti spirituali, care au facut investigatii proprii in natura constiintei, pretind ca ar fi ajuns la aceasta noua perceptie.

Poate una dintre cele mai clare si succinte descrieri ale acestui mod alternativ de constiinta vine de la profesorul indian contemporan Sri Nisargadatta Maharaj, care a spus, descriind propria trezire spirituala:
„Realizezi dincolo de orice urma de indoiala ca lumea e in tine, nu tu esti in lume.” Swami Muktanada, un alt intelept contemporan, a spus: „Tu esti intregul univers. Tu esti in tine si totul este in tine. Soare, luna si stele se invart in tine.” Si Ashtavakra Gita, un foarte venerat text indian, spune: „Universul a produs fenomenal in mine, este cuprins de mine … Din mine s-a nascut lumea, in mine exista, in mine se dizolva.”

Acesti oameni par sa se fi trezit din visul maya — halucinatia cum ca percepem direct lumea fizica. Ei stiu ca o experienta personala directa, nu doar ca o idee teoretica, ca intreaga lume este o manifestare in cadrul mintii. Ei sunt aceia – cei iluminati, ii numim uneori – care au facut personal trecerea la o noua metaparadigma.

Realitatea cu susul in jos

In aproximativ acelasi mod ca acela in care intuitia lui Copernic a rasturnat cu susul in jos modelul cosmosului, distinctia dintre lumea fizica si experienta noastra despre lume rastoarna relatia dintre constiinta si lumea materiala, in metaparadigma actuala, constiinta se presupune ca ia nastere din lumea spatiului, a timpului si a materiei. In noua metaparadigma, tot ceea ce stim ia nastere din constiinta.

Lumea din jurul nostru nu e reala

Credem ca lumea pe care o vedem in jur este compusa din materie. In ceea ce priveste realitatea fizica, acest lucru poate fi adevarat- oricat am fi de nesiguri in privinta naturii ultime a acestei materii. Dar lumea pe care o percepem in jurul nostru nu este lumea fizica. Lumea pe care o stim de fapt este lumea care capata forma in mintile noastre; aceasta lume nu este facuta din materie, ci din lucruri ale mintii. Tot ceea ce stim, percepem, ne imaginam, fiecare culoare, sunet, senzatie, gand si sentiment este o forma pe care a adoptat-o constiinta. In ceea ce priveste lumea, totul este structurat in constiinta.

Kant sustinea ca acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste spatiul si timpul. Pentru noi, realitatea spatiului si a timpului pare de necontestat. Ele par a fi dimensiuni fundamentale ale lumii fizice, complet independente de constiinta noastra. Acest lucru, a spus Kant, se datoreaza faptului ca nu putem vedea lumea in alt fel. Mintea umana este astfel constituita incat este fortata sa-si construiasca experienta in cadrul tiparului spatiu-timp. Spatiul si timpul nu sunt totusi dimensiuni fundamentale ale realitatii. Ele sunt dimensiuni fundamentale ale constiintei.

La vremea respectiva aceasta a fost o afirmatie uimitoare – si probabil ca si astazi pare uimitoare multora dintre noi – dar fizica contemporana acorda greutate acum acestei idei extraordinare.

Read More

Intregul Univers are ca viata Divinitatea Suprema

In zilele noastre, bogatele cunoasteri spirituale obtinute si acumulate de-a lungul unor milenii in subcontinentul indian au beneficiat -prin teosofia moderna – de o noua si ampla reactualizare, redata uneori chiar cu formulari scientizate. Drept urmare, in special in ultimul secol, multimi de oameni din toate continentele au intrat in contact cu diferite parti ale acestui tezaur oriental si sunt tot mai patrunse de profunzimea cunoasterilor respective, fara a-si parasi propriile credinte religioase. Pe care de fapt le completeaza pe aceasta cale.

Dar poate ca, mai mult decat in textele cunoasterilor si ale intelepciunii regasite arheologic in vestigiile altor civilizatii antice, vechile scrieri ce ne-au parvenit din marea zona indiana au excelat intr-o coloratura filozofica extinsa la nivel spatial. Astfel, de exemplu, spre deosebire de cosmogoniile regasite in cunoasterile vechilor egipteni, la mayasi, cat si la alte civilizatii din era anterioara, inteleptii de limba sanscrita au preluat prin „revelatii” si au cristalizat in timp o impresionanta „cosmogonie spirituala”: intregul Cosmos are la baza un „Suflet Universal”, un „Suflet Suprem” etern.

In vechiul text initiatic „Bhagavad-gita”, ca si in alte Upanisade, aceasta cunoastere „revelata” a fost redata ca o idee fundamentala:

“Adevarul Suprem este si inauntru ca si in afara, in ceea ce este miscator, ca si in ceea ce este nemiscat; El depaseste puterea de perceptie si de intelegere a simturilor materiale. Infinit de indepartat, El este de asemenea foarte aproape. Desi, El pare a fi divizat, Sufletul Suprem ramane indivizibil; El este Unul. Desi, El sustine tot ce exista, tu sa intelegi ca El este si cel care le nimiceste, dar si face sa se dezvolte totul” (cap. 13; verset 16-17).

„Cel care vede ca Sufletul Suprem insoteste, in toate corpurile, sufletul distinct si intelege ca niciodata nici Unul si nici celalalt nu vor pieri, vede adevarul” (cap. 13; vers.28).

Fiind Absolutul, inca din inceputuri, „Sufletul Suprem” este cel care a proiectat in Spatiu nu numai imensele cantitati de materie care au devenit astri, ci si imense multimi de „scantei” din propria-i „Fiinta”. Aceste scantei au devenit sufletele oamenilor de pretutindeni. Drept urmare, intre marele „Suflet Universal” si sufletul fiecarui om ar exista o identitate totala! Intr-un final indepartat, inca nestiut, miriadele de „scantei” – suflete umane, ajunse la capatul unui indelungat periplu evolutiv, vor obtine o stare de beatitudine permanenta -Nirvana, urmand ca apoi sa revina la sursa din care au plecat in eonii anteriori ai Creatiei!

Superioritatea unor atare gandiri, framantate si cristalizate in milenii de mult timp trecute, este regasita si in insusi modul foarte simplu si concis in care au fost exprimate inUpanisade:

„Intregul Univers are ca viata Divinitatea Suprema. Aceasta Divinitate este adevarul. Ea este sufletul universal. Acesta esti tu.”

Read More

Cum arata paradisul? Orice gandim, devine realitate!

Un mare mistic francez, citat adesea ca exemplu, Pierre Monnier, descrie lumea de dincolo de viata in termenii urmatori:

“Eu ti-am vorbit foarte putin despre conditiile de viata in Ceruri: sunt nesfarsit de variate si greu de descris, fiindca difera de la spirit la spirit. Ocupatiile (cele de placere ca si cele de studiu), lucrurile care ne inconjoara, toate acestea devenind spirituale se deplaseaza sau se transforma sub influenta gandului nostru… Te gandesti la un palat si acesta se inalta; la un templu, si te poti duce acolo sa te rogi; la un ocean si poti naviga pe el. De aceea prietenii pe care-i intrebi despre planurile care se succed dupa Pamant iti raspund uneori atat de diferit… Noi ne inconjuram de „realitati ireale”, daca se poate spune asa, care raspund gradului nostru de evolutie. Un spirit care a atins mari inaltimi spirituale nu va avea decat ganduri frumoase si elevate, iar tot ceea ce-l inconjoara, fiind creat de emanatiile „eului” sau spiritual va imbraca forme pure in raport cu el insusi.

De aceea, daca vrem sa avem o “viata” minunata dincolo de aceasta lume fizica, trebuie ca in aceasta viata pamanteasca sa devenim un spirit cat mai evoluat.

Read More

Microcosmosul si Macrocosmul. Doctrina celor 7 cosmosuri

Cunoasteti expresiile “macrocosmos” si “microcosmos”. Ele inseamna “marele cosmos” si “micul cosmos”, “marea lume” si “mica lume”. Universul este privit ca un “mare cosmos” si omul ca un “mic cosmos”, analog cu cel mare. Astfel s-a stabilit, intr-un anumit fel, ideea unitatii si similitudinii intre om si lume, a corespondentei dintre Macrocosmos si Microcosmos.

Doctrina celor doua cosmosuri se gaseste in Kabala si in alte sisteme mai vechi. Dar aceasta doctrina este incompleta si este imposibil de a obtine ceva pe baza ei, de a fonda ceva pe ea, pentru ca aceasta invatatura nu este decat un fragment, o ramasita a unei invataturi ezoterice mult mai vechi, si mult mai complete, despre cosmosuri sau lumi inglobate unele in altele, si toate create dupa imaginea si asemanare celei mai mari dintre ele, care le contine pe toate celelalte. “Ceea ce este sus este si jos” este o expresie referitoare la cosmosuri.

Dar este esential de stiut ca doctrina completa a cosmosurilor nu vorbeste de doua, ci de sapte cosmosuri continute unele in altele. Doar o viziune globala a celor sapte cosmosuri, in relatiile lor mutuale, poate sa ne dea o imagine completa a universului. Ideea celor doua cosmosuri asemanatoare, vestigiu unic, salvat accidental, al unei mari invataturi complete, este atat de partiala incat nu poate oferi nici o idee despre analogia dintre om si univers.

Doctrina cosmosurilor considera sapte cosmosuri. Primul este Protocosmosul – “primul cosmos”. Al doilea este Ayocosmos – cosmosul sfant sau Megalocosmosul, “marele cosmos”. Al treilea este Macrocosmosul – “cosmosul vast”. Al patrulea este Deuterocosmos – “al doilea cosmos”. Al cincilea este Mesocosmos – “cosmosul intermediar”. Al saselea este Tritocosmos – “al treilea cosmos”. Al saptelea este Microcosmosul – “cosmosul mic”.

Protocosmosul este Absolutul in raza creatiei sau lumea.

Ayocosmosul este lumea guvernata de 3 legi (“Toate lumile” in raza creatiei).

Macrocosmosul este lumea noastra stelara sau Calea Lactee (lumea guvernata de 6 legi in raza creatiei).

Deuterocosmosul este Soarele, sistemul solar (lumea guvernata de 12 legi).

Mesocosmosul este “Toate planetele” (lumea guvernata de 24 de legi), sau Pamantul ca reprezentant al lumii planetare.

Tritocosmosul, guvernat de 48 de legi, este omul.

Microcosmosul, guvernat de 96 de legi este atomul.

Putem vedea ca, in ordinea generala a celor sapte cosmosuri, Microcosmosul si Macrocosmosul sunt atat de indepartate unul de altul incat pentru omul ignorant este imposibil de vazut sau de stabilit intre ele vreo analogie directa. Fiecare cosmos este o fiinta insufletita care traieste, respira, gandeste, simte, se naste si moare. Toate cosmosurile rezulta in urma actiunii acelorasi forte si acelorasi legi. Legile sunt pretutindeni aceleasi. Dar ele nu se manifesta identic pe diferite planuri ale universului, adica pe diferite nivele. Cosmosurile nu sunt deci cu totul analoage unele cu celelalte. Doar trei cosmosuri, luate impreuna, sunt perfect analoage cu oricare alt grup de trei cosmosuri.

Conditiile actiunii legilor pe fiecare plan, adica in fiecare cosmos, sunt determinate de doua cosmosuri adiacente, cel care este deasupra si cel care  este dedesubt. Trei cosmosuri imediat alaturate dau o imagine completa a manifestarii legilor in univers. O asemenea imagine nu poate fi data de un singur cosmos. Astfel, pentru a cunoaste bine un cosmos, este indispensabil sa cunoastem si cele doua cosmosuri adiacente, cel care este deasupra si cel care este dedesubt, adica cel care este mai mare si cel care este mai mic. Luate impreuna, aceste doua cosmosuri determina pe al treilea care se gaseste intre ele. Macrocosmosul si Mirocosmosul, luate impreuna, determina Tritocosmosul. Deuterocosmosul si Tritocosmosul determina Mesocosmosul si asa mai departe.

Read More

Astralul si calatoriile in astral

Este o regula printre ocultisti de a vorbi despre Planul Astral, pur si simplu ca „Astralul” in loc de, de exemplu, „din Astral”; „vizitand Astralul”; „fenomenele din Astral”; „locuitorii Astralului” etc, etc. Unul din cele mai dificile lucruri pentru cititor este sa realizeze ca Astralul este tot atat de real, cuprinzator, si determinat cum este si lumea materiala.

Tot asa cum aburul este de fapt la fel de real ca apa, sau chiar ca gheata, tot asa este Astralul la fel de real ca si lumea simturilor fizice. In acest sens, daca noi ne-am putea vedea lumea noastra de materie sub o lentila suficient de puternica, am percepe aceasta nu ca pe un corp mare de materie solida fixa, ci mai curand ca o agregare a unui numar infinit de particule minuscule ele insele constituind atomi; acestia constituind molecule; iar acestea constituind mase solide.

Spatiul dintre ionii atomilor de materie este ca marime de comparatie ca si spatiul dintre planetele sistemului nostru solar. Si fiecare ion, atom sau molecula este intr-o miscare constanta si intensa. Sub o lentila cu putere suficienta, ar parea ca nu este nimic solid in lumea materiei. Daca puterea lentilei magnificatoare ar fi ridicata de un infinit numar de ori, chiar si ionii s-ar topi intr-un vid vaporos, si nu ar mai ramane nimic altceva decat eterul ce nu are greutate si nu este perceptibil simturilor, chiar si ajutate de cele mai puternice instrumente de laborator.

Dupa cum vedeti, soliditatea lucrurilor este doar relativa si comparativa. Vibratia substantei in Astral este mai ridicata decat cele din planul material; insa chiar vibratiile din Astral sunt mult mai incete decat cele din planul superior urmator, si tot asa calatorului in Astral peisajul, si tot ceea ce are legatura cu acesta, ii par la fel de solide ca si majoritatea materiilor solide pentru ochiul fizic. De fapt este tot atat de solid ca si corpul astral in care calatoresti, in acest sens. Cat despre realitate, Astralul este tot atat de  real ca si materia, in orice privinta.

Fortele Naturii nu sunt perceptibile ochiului fizic, exceptand manifestarea lor prin materie – insa ele sunt foarte reale asa cum noi toti stim din experienta; nu poti vedea electricitatea, dar cand receptionezi socul electric realizezi realitatea sa. Nu poti vedea forta gravitatiei, insa devii constient cu durere de realitatea sa cand iti cade un mar in cap; sau iti pricinuieste caderea brusca atunci cand pasesti gresit pe strada. De fapt, toti ocultistii avansati realizeaza ca, daca s-ar putea afirma cu adevarat ca exista nivele de realitate intre lucruri, atunci balanta este in favoarea formelor mai fine de substanta si forta, si in defavoarea celor mai putin fine.

Asadar, sa nu gandesti Astralul ca pe ceva comparativ ne-real, sau ca existent numai relativ. Si, sa nu gandesti ca simturile astrale ca fiind mai putin reale, temeinice si importante decat cele ale corpului fizic. Fiecare clasa de perceptie prin simt isi are propria sa zona in care este rege. Fiecare este stapana pe domeniul sau. Si nu ar trebui sa existe incercari de a face distinctii de realitate intre ele. In definitiv, ele nu sunt decat mecanismul de constiinta, de „constientizare”, fiecare adaptat la solicitarile particulare ale mediului.

Astralul are peisajul sau, geografia (!) sa, si „lucrurile” sale, la fel ca si lumea materiala. Aceste lucruri sunt la fel de reale precum Anglia, Vaticanul, catedrala St. Paul, Capitoliul din Washington, Broadway, Picadilly, sau Rue de la Paix, Great Redwood Trees din California, Marele Canion, Alpii, sau Padurea Neagra. Locuitorii sai sunt la fel de reali ca si oricare din marii oameni din tara in care traiesti, sau cei din oricare alta tara, altfel decat daca ar trece din acest plan material, si astfel deveni „ne- reali” mai iute decat orice gand; atat de nepermanenti sunt locuitorii si lucrurile chiar si ale acestei reale (!) lumi materiale.

Legea schimbarii constante opereaza in Astral la fel ca si in planul material. Acolo, lucrurile vin si se duc, la fel ca si aici in planul material. Opreste-te o clipa si concentreaza-te asupra esentei – materia, si vei vedea ca diferenta intre lucrurile din cele doua planuri este pur si simplu ca diferenta dintre rosu si albastru – simpla diferenta in rata vibratiei substantei. Si, care iarasi, este cauza diferentei dintre otel si hidrogenul gazos, dintre electricitate si lumina, dintre magnetism si caldura – simpla diferenta de vibratii a substantei.

Legile astralului

Astralul are legile sale la fel ca si lumea materiala. Aceste legi trebuie ” invatate si observate, altminteri locuitorii din Astral, la fel ca si calatorul acolo, vor culege rezultatul ce apare intotdeauna din incalcarea legilor naturale. Iarasi, acolo exista ceea ce ar putea fi numit „geografia” Astralului, daca acest cuvant din planul material ar fi permis in aceasta acceptiune. Exista regiuni, puncte in spatiu, locuri, regate, tari etc, in Astral la fel ca si in lumea materiala. Uneori aceste regiuni Astrale nu au nicio legatura cu cele din planul material, pe cand in alte cazuri ele au o legatura foarte directa si o relatie cu locuri materiale si cu locuitorii de acolo.

Calatoria din Astral

Se poate calatori de la o regiune a Astralului la o alta, printr-un simplu act de vointa ce ridica vibratia corpului astral, fara ca acesta sa se miste deloc in spatiu. Si din nou, se poate calatori in spatiu de la un punct la altul in Astral, in cazuri in care aceste puncte au o anumita relatie cu puncte din planul material. Ca o particularitate a acestei ultime forme de calatorie, se poate calatori, de exemplu, in Astral de la Bucuresti la New York – intr-o clipire de ochi, ca timp – prin simpla dorinta, sau dorinta de a face astfel.

Calatorind in Astral, pot fi intalniti multi locuitori stranii ai acelui miraculos domeniu al Naturii – unii placuti iar altii neplacuti. Unii din acesti locuitori au trecut din planul material, pe cand altii nu au fost niciodata acolo, aceste ultime forme fiind nativii din Astral si specifici acesteia.

Read More

Sufletul uman exista si el este format din bioplasma intunecata

Ideea unui suflet material nu este una noua. Filozoful grec Heraclit, ce a trait in secolul VI i.Hr., credea ca sufletul era compus dintr-o materie foarte fina sau rara, asa cum este aerul sau focul. Totusi, daca e vorba de materie, sufletul ar trebui sa aiba o greutate. Un cercetator mai aproape de zilele noastre, Robert Monroe, credea si el ca sufletul avea greutate, desi aceasta este mult mai mica decat cea a trupului fizic.

Experimentul sufletului de 21 grame din anul 1907

Daca sufletul are greutate, aceasta inseamna ca el este subiectul fortei gravitationale a Pamantului. In aceste conditii, unii cercetatori au luat hotararea ca prin diverse experimente sa cantareasca sufletul. In 1907, dr. Duncan McDougall a cantarit sase pacienti care erau pe moarte. Atunci cand moartea lor era iminenta, trupul lor a fost asezat pe un pat special, de tip cantar, foarte sensibil. In fiecare caz, atunci cand pacientul muri, el a observat o extrem de mica schimbare in greutatea celui decedat, ce nu putea fi explicata din punct de vedere
fizic. Greutatea lipsa ar fi putut insemna ca trupul uman are un suflet, care are si el, la randul sau o anumita masa. In timpul mortii, sufletul s-a desprins de trup, si, deci, de aici ar rezulta si masa.

Greutatea medie a sufletului celor sase pacienti decedati a fost masurata de catre McDougall ca fiind de 21 de grame. Cercetarile sale au fost publicate in anul 1907 in revista “American Medicine”.

Au aparut si criticile care spuneau ca sfincterele si muschii pelvieni se relaxeaza la moarte, asa ca greutatea trupului poate scadea ca urmare a pierderilor de urina si materii fecale. McDougall a respins ideea, caci, daca s-ar fi intamplat acest lucru, greutatea urinei si a materiilor fecale a ramas pe pat si astfel a fost luata in considerare la cantarire.

O alta explicatie posibila ar fi aceea ca trupul uman pierde apa prin intermediul transpiratiei si a vaporilor de apa ce ies din trup prin inspiratie. McDougall a raspuns acestei acuzatii prin faptul ca primul sau pacient a pierdut apa la o rata mult prea mica pentru a explica pierderea brusca de greutate (21 de grame) din momentul mortii.

Trupul subtil…compus din atomi extrem de mici

In anii 1920, medicii olandezi Malta si Van Zelst au pretins ca trupul subtil (fizico-eteric) e capabil de extindere cu 1,26 mm si de contractie cu 8 mm. Conform celor doi, el ar fi compus din atomi extrem de mici si de separati, ce au o densitate de 176 de ori mai mica decat cea a aerului si care cantaresc impreuna 69,5 grame. Aceasta inseamna ca trupul subtil ar fi compus din plasma de densitate scazuta.

Cercetatorii germani au cantarit mai precis sufletul: 0,01 grame

In anul 1988, revista “Noetic Science” a condus o serie de experimente prin care a concluzionat ca sufletul uman cantareste mult mai putin, si anume 0,01 grame. Cercetarile au fost efectuate de specialisti germani care au cantarit mai mult de 200 de pacienti muribunzi, inainte si dupa moartea lor. In fiecare caz, ei pierdeau aceeasi greutate: 0,01 grame. Gerard Voisart, un mare patolog francez, a criticat rezultatele studiului, spunand ca diferenta dintre un trup viu si unul mort consta in aerul care paraseste plamanii. Cercetatorii germani au raspuns acestei critici, aratand faptul ca au luat in considerare si aerul din plamani cand au facut calculele.

“Sufletul uman exista”

Dr. Fisher, unul din conducatorii acestui experiment a declarat: “Singura posibila explicatie a acestei schimbari bruste de greutate ar fi aceea ca noi am masurat pierderea sufletului uman sau a unui fel de forte vitale”.

Dr. Becker Mertens a scris in revista germana “Horizon”, referindu-se la concluziile acestui experiment, ca singura concluzie logica ar fi aceea ca sufletul uman exista, iar greutatea sa a fost confirmata. “Provocarea din fata noastra este aceea de a afla din ce este compus sufletul; acum, noi inclinam ca el este un fel de energie”, a mai spus dr. Mertens.

Sufletul uman si teoria plasmei intunecate

Acest cercetator este si autorul teoriei “plasmei intunecate”, ce a fost propusa in anul 2006. Conform acesteia, sufletul uman ar fi compus din particule de plasma de joasa densitate, ce sunt formate din materie intunecata. Totodata, in jurul Pamantului ar exista un halou de plasma de joasa densitate, compus din particule de materie intunecata exotica.

Celulele de plasma intunecata s-au dezvoltat in aceasta “biosfera intunecata”, dupa ce Pamantul s-a format. Dupa vreo 4 miliarde de ani, aceste prime celule au evoluat in forme de viata complexa din plasma intunecata. Formele de viata din plasma prezinta caracteristici ce pot fi observate in mod obisnuit doar in plasma standard. Heraclit a fost probabil foarte aproape de acest adevar, cand a spus ca sufletul este compus dintr-o substanta fina si rara, ce este asemanatoare aerului sau focului, care, dintr-o anumita pespectiva, chiar aduce a plasma.

Totusi, trebuie sa atragem atentia asupra faptului ca aceste forme de viata nu sunt compuse din plasma obisnuita, ci din plasma non-standard, ce este alcatuita din particule de materie intunecata, invizibile omului obisnuit. Unele din aceste forme de viata ale plasmei intunecate au creat o relatie simbiotica cu specia umana, au co-evoluat si s-au integrat in trupul uman bazat pe carbon. La moartea trupului fizic, trupurile din bioplasma intunecata se reintorc la locul lor in biosfera intunecata (haloul de materie intunecata a Pamantului). Aceste forme de viata exotica sunt denumite popular “suflete”.

Read More

Channeling-ul, conectarea astrala cu un spirit superior

Channeling-ul este procesul de deschidere a canalului energetic si de lumina propriu, pentru a te conecta la „legatura” ta cu astralul, proces care poate fi comparat cu deschiderea unei porti de vibratie spre supraconstiinta cosmica. Deschiderea acestui canal de legatura cu lumea spirituala se poate face de catre oricine are dorinta de a-si ridica nivelul de spiritualitate si este considerat de catre cei din astral suficient de demn si de pregatit pentru a intra in comunicare spirituala cu ei.


Nu toti oamenii au aptitudini sau calitati naturale pentru aceasta, de aceea de cele mai multe ori, cand vine timpul, cei vizati, mai ales cei care in alte vieti au fost initiati, sunt contactati de ghizii si de calauza lor pentru a fi ajutati in misiunile pe care trebuie sa le infaptuiasca in timpul vietii. Nu toti oamenii au fost sau sunt initiati, si totusi multi dintre acestia, chiar oameni simpli fiind, in timpul rugaciunii lor au revelatii, aud in clarauz comunicarile ingerilor lor pazitori, vad imagini si lumina cu ochii inchisi sau sunt indrumati incetul cu incetul spre diferite misiuni care pot fi de folos altor oameni aflati in slujba luminii. Acest lucru este biblic, fiind inscris si fiind ca o proorocire la adresa acestor vremuri, in care multi vor capata anumite puteri si capacitati pentru a lupta impotriva raului.

Aparent nu este nimic complicat intr-o astfel de comunicare, caci cei din astral reactioneaza foarte repede pentru a te coordona sa inveti; iar daca ai sa gandesti ca te avanti intr-o lume total necunoscuta si vei simti nevoia de siguranta, o vei putea obtine numai printr-o protectie magica deosebita, crescandu-ti mai ales vibratia.

Acesta ar fi primul pas, pe care cei constienti de importanta acestui lucru, l-ar putea face pentru a evita eventualele neplaceri. Vei spune ca daca rostesti o rugaciune iar canalul tau de legatura este asigurat de protectorii tai din astral poate fi suficient, dar nu este asa, din motivul ca odata deschisa poarta de vibratie, pot patrunde mai multe feluri de spirite prin ea ca sa ajunga la tine, printre care unele chiar malefice.

Acum intelegi mai bine ca poti fi expus, fara protectie, in fata unor forte nevazute, care sunt mult mai puternice decat tine, mai ales daca doresti sa lupti impotriva raului, parcurgand etapele initierii. Aceste forte ale raului sunt entitati malefice care se joaca cu soarta oamenilor si care ii pot ataca deosebit de puternic pe cei fara aparare. De exemplu, o persoana care obisnuia sa comunice cu calauza sa prin pendulism a intrat in legatura de joasa vibratie cu o entitate malefica care, dupa ce a profitat de credulitatea ei, facand-o sa-si insuseasca sfaturi si lucruri imposibile, s-a ajuns mai apoi la posedarea trupului ei fizic, fiind intrata in transa. Ulterior a fost folosita ca medium pentru a se comunica prin ea numai lucruri groaznice catre un auditoriu inmarmurit. A trebuit sa treaca multa vreme pentru ca acea persoana sa scape de ocupantul sau malefic, fiind necesara interventia preotilor si sprijinul mai multor initiati. Cu toate acestea, ea mai poarta inca amintirea aceea teribila, si a ramas cu sechele psihice grave.

De aceea, te sfatuim si pe tine, sa nu te joci cu comunicarile astrale, caci chiar si cea mai mica neatentie poate atrage razbunarea unor astfel de entitati, pe care le poti chema si contacta din nestiinta. Nu trebuie sa grabesti cursul lucrurilor, chiar daca nerabdarea te impinge la eforturi mai mari pentru evolutia ta spirituala; este bine sa inveti temeinic si sa experimentezi totul mai intai, caci vor trece multi ani ca sa te poti considera sigur(a) pe tine ca initiat(a); totul este insa sa nu renunti.

Calauza ta este prietenul cel mai de nadejde, care va fi mereu langa tine sa te incurajeze, sa te sustina si sa te invete.
Procesul de channeling nu trebuie confundat cu intentia de a contacta mortii sau cu dorinta de a le cere asistenta si ghidare, caci toti cer care au trecut in planul astral pastreaza inca caracteristicile sufletului din corpul pe care l-au avut pe pamant, trebuind sa treaca o vreme printr-un procedeu de purificare si revitalizare a spiritului, si abia apoi vor avea voie sa se inalte la nivelul lor spiritual, si asta numai daca nu au comis fapte reprobabile pe pamant, pentru care sa fie nevoite sa ispaseasca vreo pedeapsa ori sa decada cu spiritul lor pe un nivel inferior.

De aceea precizam ca channeling-ul este deschiderea unei porti cu o vibratie inalta, cu perspectiva de a intra in legatura cu un nivel spiritual superior, acolo unde se gasesc invatatorii initiatilor, ingerii protectori.

Un initiat, oricat de mic ar fi el in ierarhia entitatilor de lumina, isi va face un cerc de protectie magica impotriva eventualelor agresiuni externe, pentru a putea savarsi oricare din micile sale divinatii: un ritual magic, o sedinta de tarot, una de bioeterapii sau pendulism, o sedinta de meditatie.

Pe structura dublului cerc magic de protectie antimalefica, al carui contur se intareste cu sare consacrata si chiar cu cristale, el deschide, prin invocatii si ritual magic, canalul sau de lumina cu astralul superior, cerand entitatilor care-l recunosc si il ajuta de obicei, securizarea acestuia. In acest canal de legatura se converteste energia pura in energiile astrale necesare entitatilor care vor patrunde pentru comunicare.

Este posibil ca datorita unor actiuni mai vechi, de urmarire sau de razbunare, entitati malefice rau intentionate sa incerce sa „bruieze” legaturile voastre de comunicare cu spiritele luminoase si/sau chiar sa va atace. Pentru ca si astralul este interesat sa-si protejeze spiritele de la contact impotriva agresiunilor inferioare, unele entitati specializate, numite exorcisti si purificatori, vor interveni pentru securizarea perfecta a acestui canal, dar numai la chemarea voastra. La terminarea legaturii de comunicare cu entitatile angelice, canalul de lumina si energii se va inactiva, poarta de vibratie se va inchide, cercul de protectie magica se va inchide si el temporar.

Asadar sa nu intri in legatura cu spirite despre care nu cunosti nimic, chiar daca odata au fost pe pamant rude apropiate ale tale si le duci dorul, caci s-ar putea sa nu fie ei cei care vin la contact si sa fii indus in eroare si excrocat sentimental de meseriasii raului. O calauza aflata pe un nivel spiritual inalt te va incuraja intotdeauna, ajutandu-te sa gasesti solutii la problemele cu care te confrunti, dar nu iti va da putere si nici bani, nu te va forta niciodata sa faci ceva care sa-ti dauneze tie si semenilor tai, nu te va critica si nu iti va spune ca esti bun sau rau, laudandu-te chiar si pentru cele mai nesemnificative reusite ale tale.

De obicei calauzele de pe nivel inalt sunt destinate si atrase de acei oameni armoniosi care au o viata echilibrata. Apoi sa mai stii ca in comunicarile cu astralul superior poti sa fii oricand asistat, mai ales daca ai de indeplinit o misiune spirituala, cum ar fi un domeniu al artelor, psihologiei, vindecarilor, taratului, dictarii astrale (pentru a scrie despre ceva anume), sau in alte functii si situatii, caci asa cum cunoastem in trecutul istoric al lumii au fost multe genii care au contribuit la dezvoltarea civilizatiei umane, prin comunicare astrala realizand ceea ce in mod obisnuit era imposibil. Si in zilele acestea sunt multi initiati adevarati care, prin misiunea lor spirituala, reusesc sa deschida calea spre noi cuceriri ale cunoasterii.

Read More