Fizica Cuantica:Moartea nu exista!

Moartea nu exista, intrucat omul supravietuieste in alte lumi.

Multora dintre noi ne e frica de moarte. Credem in moarte, pentru ca ni s-a spus ca vom muri. Noi ne identificam cu trupul nostru si stim ca trupurile mor. Dar o noua teorie stiintifica sugereaza faptul ca moartea nu reprezinta “evenimentul final” pe care noi il cunoastem.

Exista un numar infinit de universuri.

Unul din aspectele bine stiute ale fizicii cuantice il reprezinta faptul ca anumite evenimente nu pot fi prevazute in mod absolut. Exista o gama de evenimente posibile, fiecare din ele avand probabilitati diferite. O explicatie posibila ar fi aceea ca o interpretare al “mai multor lumi” spune ca fiecare din aceste evenimente posibile corespunde unui univers diferit (”multivers”). O noua teorie stiintifica, denumita biocentrism, perfectioneaza aceste idei. Exista un numar infinit de universuri si tot ce se poate intampla apare intr-un anumit univers. Moartea nu exista intr-un sens real in aceste scenarii; toate universurile posibile exista simultan, indiferent ce se intampla intr-unul din ele.

Energia nu moare niciodata.

Desi toate corpurile sunt destinate sa se autodistruga, simtamantul de a fi viu, acel “cine sunt eu”?, este doar o energie de 20 de wati care se gaseste in creier. Dar aceasta energie nu dispare la moarte. Una din axiomele cele mai sigure ale stiintei este aceasta: energia niciodata nu moare; nu poate fi nici creata, nici distrusa. Dar aceasta energie poate transcede dintr-o lume in alta?

Conform biocentrismului, spatiul si timpul nu sunt obiectele grele pe care noi le credem. Faceti cu mana prin aer; dupa ce terminati acest lucru, ce mai ramane? Nimic. Acelasi lucru se aplica si pentru timp. Nu puteti vedea nimic prin craniul care va inconjoara creierul. Tot ce vedeti si experimentati chiar acum reprezinta un vartej de informatii ce va apar in creier. Spatiul si timpul sunt doar niste instrumente pentru a pune totul impreuna.

Moartea nu exista intr-o lume fara timp si fara spatiu. La final, chiar si Einstein a recunoscut: “Acum Beso, prietenul meu, a plecat din aceasta lume stranie putin inaintea mea. Aceasta nu inseamna nimic. Oameni ca noi stiu ca diferenta dintre trecut, prezent si viitor este doar o iluzie persistenta”. Imortalitatea nu inseamna o existenta continua intr-un timp fara sfarsit, ci mai degraba existenta in afara timpului.

Cele 7 principii ale biocentrismului

Teoria biocentrismului, creata de omul de stiinta Robert Lanza, are 7 principii:

1) Ceea ce noi percepem ca realitate este un proces in care sunt implicate constiintele noastre. O realitate “exterioara”, daca ar fi existat vreodata, conform definitiei, ar fi trebuit sa existe in spatiu. Dar aceasta nu are niciun sens, intrucat spatiul si timpul nu sunt realitati absolute, ci instrumente ale mintii umane sau animale.

2) Perceptiile noastre externe si interne sunt legate intr-un mod ce nu poate fi explicat. Ele sunt diferite parti ale aceleiasi monezi, si nu pot fi despartite una de cealalta.

3) Comportamentul particulelor subatomice, al tuturor particulelor si obiectelor, este legat de prezenta unui observator. Fara prezenta unui observator constient, ele, cel mult, ar exista intr-un stadiu nedeterminat de unde probabilistice.

4) Fara constiinta, “materia” se scufunda intr-o stare nedeterminata de probabilitate. Orice univers care ar exista inaintea constiintei, ar exista doar intr-o stare de probabilitate.

5) Structura universului este explicabila doar prin biocentrism.

6) Timpul nu are nicio existenta in afara perceptiei noastre; este doar modalitatea prin care noi percepem schimbarile in univers.

7) Spatiul, ca si timpul, nu este un obiect sau un lucru. Spatiul este doar o alta forma a intelegerii noastre umane si nu este o realitate independenta. Noi caram spatiul si timpul cu noi, la fel cum testoasele isi cara cochiliile.

Read More

Cate dimensiuni are Universul?

O lume cu doua dimensiuni poate fi imaginata ca avand forma unei coli de hartie infinite, sau a unui balon de sapun. Dar ea ar putea sa aiba, in principiu, orice alta forma. Fiintele ipotetice care ar trai intr-o asemenea lume nu s-ar putea misca si nu ar putea vedea decat in interiorul ei, fara a o putea parasi si fara a avea vreo informatie despre eventuale lumi similare aflate alaturi. Pentru noi, un plan, in sens geometric, e fara margini, pe cand o sfera, nu. Pentru fiintele din „interiorul” acestor suprafete ambele sunt nemarginite. In aceste imagini, ambele lumi bidimensionate le-am presupus „scufundate” in lumea noastra tridimensionala.

Cu un efort de imaginatie am putea admite ca exista, in mod analog, si universuri tridimensionale (plane, sferice etc.) scufundate intr-o ipotetica lume cu patru dimensiuni spatiale despre care nu avem alte informatii. Universul nostru ar putea fi in acest caz un soi de „balon de sapun” cu „suprafata”  tridimensionala, in care traim, si cu centrul intr-un loc din dimensiunea a patra… inaccesibil pentru noi. Sau poate, cum spune fizicianul I. Purica, Universul nostru 3+1 dimensiuni (trei spatiale plus timpul) sta intr-o „groapa de potential” a unui Univers cu N+1 dimensiuni (N>3). In acest caz s-ar putea imagina fenomene cu totul neasteptate, de pilda crearea continua de substanta (masa de repaus) in jurul nostru.

Speculatiile de tipul celor de mai sus sunt vechi si larg exploatate de autorii de povestiri stiintifico-fantastice (S.F.). Sa presupunem, de pilda, ca Universul nostru, s-ar atinge pe alocuri de altul similar, ambele fiind scufundate intr-un spatiu cu patru dimensiuni. Teoretic ar fi posibil sa trecem „dincolo”‘ printr-un astfel de punct de atingere si sa ne intoarcem prin altul. Dar aceste puncte ar putea fi foarte apropiate „acolo”, in schimb corespondentele ei foarte departate „la noi”. Calatoria dus-intors ne-ar permite sa facem o mare economie de drum.

Dar s-ar putea ca insusi Universul nostru sa aiba o forma neregulata, fiind „pliat” pe alocuri asupra siesi. Prin punctele in care el s-ar atinge pe sine, trecerea catre un loc in mod normal foarte departat s-ar putea face instantaneu. Nu este imposibil nici ca o astfel de „pliere” sa se poata realiza oriunde, dar cu un consum foarte mare de energie. Dar, cele de mai sus nu sunt decat niste ipoteze (poate in viitor „de lucru”), nu imposibile dupa stiinta noastra de azi, dar nici dovedite in vreun fel. Este cat se poate de plauzibil ca, citite peste cateva sute de ani, ele sa semene cu faimoasele propuneri ale lui Cyrano de Bergerac (1619-1655) pentru a calatori in Luna cu magneti aruncati in sus sau cu roua prinsa in flacoane de sticla. Supercivilizatiile, in masura in care exista, vor fi avut timp, in milioanele de ani dinaintea aparitiei noastre, sa descopere „tuneluri” ori principii de calatorit la mari distante pe care noi azi nu avem nici cum sa ni le imaginam nici cum sa le asemanam cu ceva cunoscut.

Read More

Energia întunecată

Energia întunecată este cel mai ciudat şi cel mai abundent lucru din Univers. Ea cauzează expansiunea accelerată a Universului, iar destinul Universului este în mâinile sale. Cu toate acestea, nu ştim multe despre energia întunecată.

Energia întunecată este peste tot şi este extrem de rarefiată (un metru cub de energie întunecată conţine la fel de puţină energie ca un atom de hidrogen) şi nu este constituită din particule. Energia întunecată e ca un mediu continuu, extraordinar de elastic. Elasticitatea ei duce la trăsătura ei cea mai spectaculoasă şi totodată cea mai definitorie: gravitatia ei respinge în loc să atragă. Pentru primii nouă miliarde de ani dupa Big Bang, atracţia gravitaţională a materiei a cauzat încetinirea expansiunii Universului. Însă acum cinci miliarde de ani forţa de respingere gravitaţională a energiei întunecate a învins atracţia gravitaţională, ducând la Universul aflat în expansiune accelerată.

Desluşirea tainelor energiei întunecate este printre primele chestiuni pe lista de priorităţi atât a astronomilor, cât şi a fizicienilor. Pe parcursul urmatorilor 20 de ani, telescoapele de pe Pământ şi din spaţiu vor releva noi informaţii despre energia întunecată şi probabil vor aduce şi câteva surprize. Eu una cred că energia întunecată este cel mai profund mister din tot domeniul ştiinţific a cărui rezolvare va duce la progrese în altă parte, de la înţelegerea începutului Universului până la realizarea de progrese în teoria corzilor.

Read More