Cum arata paradisul? Orice gandim, devine realitate!

Un mare mistic francez, citat adesea ca exemplu, Pierre Monnier, descrie lumea de dincolo de viata in termenii urmatori:

“Eu ti-am vorbit foarte putin despre conditiile de viata in Ceruri: sunt nesfarsit de variate si greu de descris, fiindca difera de la spirit la spirit. Ocupatiile (cele de placere ca si cele de studiu), lucrurile care ne inconjoara, toate acestea devenind spirituale se deplaseaza sau se transforma sub influenta gandului nostru… Te gandesti la un palat si acesta se inalta; la un templu, si te poti duce acolo sa te rogi; la un ocean si poti naviga pe el. De aceea prietenii pe care-i intrebi despre planurile care se succed dupa Pamant iti raspund uneori atat de diferit… Noi ne inconjuram de „realitati ireale”, daca se poate spune asa, care raspund gradului nostru de evolutie. Un spirit care a atins mari inaltimi spirituale nu va avea decat ganduri frumoase si elevate, iar tot ceea ce-l inconjoara, fiind creat de emanatiile „eului” sau spiritual va imbraca forme pure in raport cu el insusi.

De aceea, daca vrem sa avem o “viata” minunata dincolo de aceasta lume fizica, trebuie ca in aceasta viata pamanteasca sa devenim un spirit cat mai evoluat.

Read More

Sufletul uman exista si el este format din bioplasma intunecata

Ideea unui suflet material nu este una noua. Filozoful grec Heraclit, ce a trait in secolul VI i.Hr., credea ca sufletul era compus dintr-o materie foarte fina sau rara, asa cum este aerul sau focul. Totusi, daca e vorba de materie, sufletul ar trebui sa aiba o greutate. Un cercetator mai aproape de zilele noastre, Robert Monroe, credea si el ca sufletul avea greutate, desi aceasta este mult mai mica decat cea a trupului fizic.

Experimentul sufletului de 21 grame din anul 1907

Daca sufletul are greutate, aceasta inseamna ca el este subiectul fortei gravitationale a Pamantului. In aceste conditii, unii cercetatori au luat hotararea ca prin diverse experimente sa cantareasca sufletul. In 1907, dr. Duncan McDougall a cantarit sase pacienti care erau pe moarte. Atunci cand moartea lor era iminenta, trupul lor a fost asezat pe un pat special, de tip cantar, foarte sensibil. In fiecare caz, atunci cand pacientul muri, el a observat o extrem de mica schimbare in greutatea celui decedat, ce nu putea fi explicata din punct de vedere
fizic. Greutatea lipsa ar fi putut insemna ca trupul uman are un suflet, care are si el, la randul sau o anumita masa. In timpul mortii, sufletul s-a desprins de trup, si, deci, de aici ar rezulta si masa.

Greutatea medie a sufletului celor sase pacienti decedati a fost masurata de catre McDougall ca fiind de 21 de grame. Cercetarile sale au fost publicate in anul 1907 in revista “American Medicine”.

Au aparut si criticile care spuneau ca sfincterele si muschii pelvieni se relaxeaza la moarte, asa ca greutatea trupului poate scadea ca urmare a pierderilor de urina si materii fecale. McDougall a respins ideea, caci, daca s-ar fi intamplat acest lucru, greutatea urinei si a materiilor fecale a ramas pe pat si astfel a fost luata in considerare la cantarire.

O alta explicatie posibila ar fi aceea ca trupul uman pierde apa prin intermediul transpiratiei si a vaporilor de apa ce ies din trup prin inspiratie. McDougall a raspuns acestei acuzatii prin faptul ca primul sau pacient a pierdut apa la o rata mult prea mica pentru a explica pierderea brusca de greutate (21 de grame) din momentul mortii.

Trupul subtil…compus din atomi extrem de mici

In anii 1920, medicii olandezi Malta si Van Zelst au pretins ca trupul subtil (fizico-eteric) e capabil de extindere cu 1,26 mm si de contractie cu 8 mm. Conform celor doi, el ar fi compus din atomi extrem de mici si de separati, ce au o densitate de 176 de ori mai mica decat cea a aerului si care cantaresc impreuna 69,5 grame. Aceasta inseamna ca trupul subtil ar fi compus din plasma de densitate scazuta.

Cercetatorii germani au cantarit mai precis sufletul: 0,01 grame

In anul 1988, revista “Noetic Science” a condus o serie de experimente prin care a concluzionat ca sufletul uman cantareste mult mai putin, si anume 0,01 grame. Cercetarile au fost efectuate de specialisti germani care au cantarit mai mult de 200 de pacienti muribunzi, inainte si dupa moartea lor. In fiecare caz, ei pierdeau aceeasi greutate: 0,01 grame. Gerard Voisart, un mare patolog francez, a criticat rezultatele studiului, spunand ca diferenta dintre un trup viu si unul mort consta in aerul care paraseste plamanii. Cercetatorii germani au raspuns acestei critici, aratand faptul ca au luat in considerare si aerul din plamani cand au facut calculele.

“Sufletul uman exista”

Dr. Fisher, unul din conducatorii acestui experiment a declarat: “Singura posibila explicatie a acestei schimbari bruste de greutate ar fi aceea ca noi am masurat pierderea sufletului uman sau a unui fel de forte vitale”.

Dr. Becker Mertens a scris in revista germana “Horizon”, referindu-se la concluziile acestui experiment, ca singura concluzie logica ar fi aceea ca sufletul uman exista, iar greutatea sa a fost confirmata. “Provocarea din fata noastra este aceea de a afla din ce este compus sufletul; acum, noi inclinam ca el este un fel de energie”, a mai spus dr. Mertens.

Sufletul uman si teoria plasmei intunecate

Acest cercetator este si autorul teoriei “plasmei intunecate”, ce a fost propusa in anul 2006. Conform acesteia, sufletul uman ar fi compus din particule de plasma de joasa densitate, ce sunt formate din materie intunecata. Totodata, in jurul Pamantului ar exista un halou de plasma de joasa densitate, compus din particule de materie intunecata exotica.

Celulele de plasma intunecata s-au dezvoltat in aceasta “biosfera intunecata”, dupa ce Pamantul s-a format. Dupa vreo 4 miliarde de ani, aceste prime celule au evoluat in forme de viata complexa din plasma intunecata. Formele de viata din plasma prezinta caracteristici ce pot fi observate in mod obisnuit doar in plasma standard. Heraclit a fost probabil foarte aproape de acest adevar, cand a spus ca sufletul este compus dintr-o substanta fina si rara, ce este asemanatoare aerului sau focului, care, dintr-o anumita pespectiva, chiar aduce a plasma.

Totusi, trebuie sa atragem atentia asupra faptului ca aceste forme de viata nu sunt compuse din plasma obisnuita, ci din plasma non-standard, ce este alcatuita din particule de materie intunecata, invizibile omului obisnuit. Unele din aceste forme de viata ale plasmei intunecate au creat o relatie simbiotica cu specia umana, au co-evoluat si s-au integrat in trupul uman bazat pe carbon. La moartea trupului fizic, trupurile din bioplasma intunecata se reintorc la locul lor in biosfera intunecata (haloul de materie intunecata a Pamantului). Aceste forme de viata exotica sunt denumite popular “suflete”.

Read More

Fantomele: corpurile astrale ale celor morti, ajunse in universul psihic cvadridimensional

Cea mai intalnita teorie privind fantomele este aceea conform ele reprezinta entitati pe deplin obiective,desi nu de natura strict materiala in sensul fizico-chimic obisnuit. Astfel, aparitiile fantomatice nu ar fi altceva decat corpuri subtile ale persoanelor in viata sau decedate.

Dupa preceptele spiritiste, fiinta umana ar fi alcatuita din trei elemente:

- corpul fizic (sau fiziologic), care se dezagrega dupa moarte;
- spiritul, ce se manifesta ca fiind constiinta, capacitatea de intelegere, de a rationa, de a vrea si care este elementul nemuritor al fiintei;
- corpul astral - organism fluidic, constituit dintr-o materie extrem de subtila – care este intermediarul dintre spirit si corpul fizic.

In starea de veghe, corpul astral corespunde precis corpului fizic; in timpul somnului si in alte situatii speciale (de exemplu, in fenomenele de extracorporalitate), corpul astral se poate detasa de cel fizic si calatori in alte locuri. Dupa unii autori, corpul astral mentine legatura cu cel fizic printr-un “cordon (coarda) de argint” ce se poate intinde fara limita. Se sustine ca in momentul mortii fizice aceasta coarda este taiata, iar corpul astral intra intr-un stagiu post-mortem. De aici, in mod spontan sau prin intermediul unor persoane cu calitati mediumnice, corpul astral – si implicit spiritul caruia ii serveste ca anvelopa sau instrument – se manifesta persoanelor in viata sub forma de aparitie fantomatica.

Dintre parapsihologii din epoca post-spiritista, Hornell Hart este cel care, in 1956, a reiterat ipoteza dublului eteric, botezat de el “soul body” (=corpul sufletului). Hart postuleaza ca“soul body” exista obiectiv intr-un univers psihic cvadridimensional, diferit in principiu de universul fizic, si, in anumite circumstante, de tip psiho-afectiv si nu fizice, cele doua universuri se intrepatrund, prilejuind manifestari aparitionale. In raport cu gradul de interpenetrare, aparitiile capata aspecte dominant materiale sau semimateriale.

Conform teoriei lui Hart, aparitiile paranormale ale persoanelor in viata nu sunt altceva decat corpurile lor eterice “trimise”, voluntar sau involuntar, la distante mai mari ori mai mici fata de locurile unde se afla propriile corpuri fizice. Aceste proiectii sunt sesizate vizual de percipienti ca dedublari ale agentilor, dat fiind faptul ca dublul eteric copiaza forma corpului fizic. Dupa moartea corpului fizic, dublul eteric se separa si supravietuieste in universul psihic impreuna cu sufletul pe care-l “inveleste”, univers din care poate reveni si actiona temporar in lumea fizica, luand forme perceptibile, printre altele, vizual.

Referindu-se la teoria lui Hart, A. Patrut noteaza, pe buna dreptate, ca ea lasa neexplicate multe aspecte; de pilda, de ce aparitiile au haine si,  uneori,  sunt acompaniate  de  obiecte personale, sau de ce trasaturile aparitiilor nu sunt mereu identice cu “originalul”.

Pentru unii din cei care cred in supravietuire, aparitiile fantomatice ale decedatilor sunt lesne de explicat. Daca se admite ca un element subtil al persoanei subzista mortii fizice – indiferent cum este denumit acel element – atunci termenul “mort” ar trebui inlocuit cu cel de “dezincarnat”. Rationand pe mai departe in aceasta logica, intrucat defunctii nu sunt disparuti ci dezincarnati, rezulta ca ei se pot manifesta in raport cu cei vii. Astfel, daca dezincamatul doreste sa continue o activitate in viata pe care a parasit-o, sa-si manifeste niste insatisfactii sau sa comunice ceva celor vii, se va manifesta ca aparitie fantomatica.

“Un dezincarnat - afirma M. Curcio – poate pune stapanire pe materii organice imprastiate, flotante, si construieste o aparenta de corp terestru. Cei vii vor vedea atunci o forma evanescenta, imperfecta, mobila, luminescenta, cateodata figuri mai mult sau mai putin clare etc. Pe scurt fantome”.

Din punctul de vedere al adeptilor doctrinei reincarnarii, lucrurile par la fel de limpezi: aparitiile reprezinta spiritele (sufletele) umane ce traiesc “o viata intre vieti”, intr-un soi de interregn sau purgatoriu dintre incarnari succesive. Altfel spus, fantomele ar fi umbrele proiectate in lumea materiala de catre defunctii prinsi in tesatura reincarnarilor.

Read More

Extraordinara experienta a mortii filozofului Socrate: “Dupa moarte, eu voi trai!”

In ultimele clipe de viata ale lui Socrate, inainte de a-i fi administrata otrava, el continua sa intrebe: „Deja se face tarziu, cat de mult dureaza sa macine cucuta?” Prietenii sai plangeau si sufereau foarte mult, dar cand au auzit aceste cuvinte i-au spus: „Ai innebunit? Noi vrem sa traiesti mai mult si sa nu ne parasesti. Chiar l-am mituit pe cel care iti pregateste otrava pentru a te avea mai multa vreme alaturi de noi.”...

Socrate a iesit afara si i-a strigat celui care macina otrava: „Se pare ca nu esti foarte priceput. Esti nou in aceasta meserie? Nu ai mai facut niciodata asa ceva? De ce dureaza atat de mult?”

Barbatul i-a raspuns: „Am facut acest lucru intreaga mea viata, dar pana acum nu am mai intalnit un om ca tine. De ce te grabesti? O macin incet astfel incat sa mai te poti bucura putin de viata. De ce esti atat de grabit sa mori?”.

Socrate i-a raspuns: „Da, ma grabesc pentru ca doresc sa vad ce este moartea. Vreau sa vad daca eu ii voi supravietui sau nu. Daca nu voi supravietui, atunci totul s-a terminat – daca voi supravietui,  atunci moartea este terminata. De fapt, vreau sa vad cine moare: eu sau moartea!? Si cum pot vedea acest lucru daca inca sunt viu?”

In cele din urma lui Socrate i-a fost administrata otrava. Prietenii au inceput sa planga si mai tare. Iar Socrate le vorbea foarte linistit: “Simt ca picioarele mi-au amortit – sunt complet moarte. Dar, prieteni, va pot spune ca indiferent ca picioarele au murit, eu sunt inca viu. Acum mi-a amortit mijlocul, dar eu inca ma aflu aici! Si va vad pe toti cei care-mi plangeti alaturi!”

Socrate a continuat: “Nu mai plangeti! Mai bine observati tot ce se intampla! Acum aveti ocazia sa aflati ce se petrece in momentul mortii. Ah! Acum nu imi mai simt mainile; si de cate ori nu m-am identificat cu ele – aceleasi maini pe care acum nu le mai simt deloc.” Si asa a continuat pana la final: incet-incet, totul devine tacut.

“Dupa cateva clipe cred ca nu va voi mai putea spune nimic, dar eu inca sunt intact. Asa ca sa nu credeti ca daca nu voi mai putea vorbi, voi fi disparut. Din moment ce acum, dupa ce am pierdut atat de multe parti ale trupului, inca exist, atunci cum as putea disparea cand voi pierde si putinul care a mai ramas?”

Iar in ultimele sale momente. Socrate a spus: “Acestea sunt ultimele mele cuvinte, deoarece simt ca limba nu mai poate functiona. Dar acum inca pot spune ca eu exist.”

Read More