Socrate a iesit afara si i-a strigat celui care macina otrava: „Se pare ca nu esti foarte priceput. Esti nou in aceasta meserie? Nu ai mai facut niciodata asa ceva? De ce dureaza atat de mult?”
Barbatul i-a raspuns: „Am facut acest lucru intreaga mea viata, dar pana acum nu am mai intalnit un om ca tine. De ce te grabesti? O macin incet astfel incat sa mai te poti bucura putin de viata. De ce esti atat de grabit sa mori?”.
Socrate i-a raspuns: „Da, ma grabesc pentru ca doresc sa vad ce este moartea. Vreau sa vad daca eu ii voi supravietui sau nu. Daca nu voi supravietui, atunci totul s-a terminat – daca voi supravietui, atunci moartea este terminata. De fapt, vreau sa vad cine moare: eu sau moartea!? Si cum pot vedea acest lucru daca inca sunt viu?”
In cele din urma lui Socrate i-a fost administrata otrava. Prietenii au inceput sa planga si mai tare. Iar Socrate le vorbea foarte linistit: “Simt ca picioarele mi-au amortit – sunt complet moarte. Dar, prieteni, va pot spune ca indiferent ca picioarele au murit, eu sunt inca viu. Acum mi-a amortit mijlocul, dar eu inca ma aflu aici! Si va vad pe toti cei care-mi plangeti alaturi!”
Socrate a continuat: “Nu mai plangeti! Mai bine observati tot ce se intampla! Acum aveti ocazia sa aflati ce se petrece in momentul mortii. Ah! Acum nu imi mai simt mainile; si de cate ori nu m-am identificat cu ele – aceleasi maini pe care acum nu le mai simt deloc.” Si asa a continuat pana la final: incet-incet, totul devine tacut.
“Dupa cateva clipe cred ca nu va voi mai putea spune nimic, dar eu inca sunt intact. Asa ca sa nu credeti ca daca nu voi mai putea vorbi, voi fi disparut. Din moment ce acum, dupa ce am pierdut atat de multe parti ale trupului, inca exist, atunci cum as putea disparea cand voi pierde si putinul care a mai ramas?”
Iar in ultimele sale momente. Socrate a spus: “Acestea sunt ultimele mele cuvinte, deoarece simt ca limba nu mai poate functiona. Dar acum inca pot spune ca eu exist.”
2 comentarii:
Nu a fost decat o curiozitate de a vedea ce e dincolo de moarte. Ori putea lua dupa aia un antidot dupa ce cadea in coma. Poate ca nu stia prea multa anatomie sau biologie , sau poate chiar stia unele lucruri, dar de putut a incetini procesul vietii ar fi putut. Dar era si riscant sa faci asta. Pentru ca nu stia cum va putea raspunde organismul sau. Oricum Socrate a fost un mare filozof, la vremea aia, un fel `vrajitor al cuvintelor`, pe care multi nu le intelegeau sau erau putini dintre aceeia. De aici reise ca a fost un mare filozof si a murit ca un prost, fara sa stie ca ce a afirmat o sa fie cu adevarat , adevar. A trait in memoria oamenilor care l-au crezut.
Este un mod putin diferit de a prezenta moartea lui Socrete, fata de ceea ce am intalnit pe alte site in care se spunea ca “s-a intins pe pat si si-a tras singur cearsaful pe fata. Inainte sa moara le-a spus autoritailor care venisera sa se asigure ca verdictul va fi dus pana la capat: ” …nu pe mine ma veti ingropa, ci doar trupul meu. Eu voi fi plecat!”. Nu stiu cata importanta poate da cineva acestui “amanunt” care insa nu stirbeste catusi de putin din valoarea acestui mare filisof care supravietuieste prin ideile sale mult mai indelung decat ar fi putut sa o faca traind in corpul sau fizic.
Trimiteți un comentariu