Un om dorea să se asigure că, după ce va muri, cei trei fii ai săi vor găsi un bun sfătuitor. Le-a lăsat, aşadar, moştenire şaptesprezece cămile, cu instrucţiuni clare:
- Cel mai mare dintre voi va avea parte de jumătate din cămile, cel de-al doilea de o treime, iar mezinul de a noua parte.
- Cel mai mare dintre voi va avea parte de jumătate din cămile, cel de-al doilea de o treime, iar mezinul de a noua parte.
Citind testamentul, cei trei au fost de-a dreptul năuciţi. Au cerut sfatul prietenilor. Câţiva le-au spus să vândă cămilele şi să împartă banii în felul arătat de tatăl lor. Un altul socotea că testamentul nu putea fi aplicat şi că nu avea, prin urmare, nicio valoare.
In sfârşit, au găsit un om cu judecată, care le-a spus:
- Este cât se poate de uşor. Am să vă împrumut eu o cămilă, pe care o veţi adăuga celorlalte şaptesprezece, astfel rezultând 18 cămile. Cel mai mare va căpăta jumătate dm cămile, adică nouă. Cel de-al doilea va primi o treime, adică şase. Mezinul va primi două, adică a noua parte. Asta înseamnă, cu totul, şaptesprezece cămile. Atunci o să-mi iau şi eu cămila înapoi.
Cei trei fii găsiseră cel mai bun sfătuitor. Se spune – dar nimeni nu poate şti dacă lucrurile au stat într-adevăr aşa – că a rămas multă vreme în preajma lor.
3 comentarii:
Genial…!!!
haha ..:)) Nice one.
Nu este poveste, chiar sa intamplat cu multa vreme in urma...Iar omul cu judecata nu este un om oarecare ci o mare personalitate araba (arabi sigur stiu despre cine este vorba).
Trimiteți un comentariu