Experimentatorul ajunge în sală şi vă spune că urmează să participaţi la un test privind judecăţile vizuale. El plasează două cărţi în faţa dvs. Cartea din stânga conţine o singură linie verticală, iar cea din dreapta 3 linii verticale de dimensiune variabilă. Experimentatorul vă roagă pe toţi să alegeţi care din cele 3 linii din cartea din dreapta se potriveşte cu lungimea liniei de pe cartea din stânga. Sarcina este repetată de câteva ori, cu diferite cărţi.
Dar, în unele ocazii, restul de “participanţi” aleg în mod unanim şi intenţionat cartea greşită. E clar că ei greşesc şi toţi dau răspunsuri greşite. Dvs. ce faceţi, fiind ultimul care trebuie să dea răspunsul? Vă aliniaţi la opinia majorităţii sau veţi rămâne la propria poziţie şi vă veţi încredere în proprii ochi?
Pornind de la această idee, în anul 1951, Solomon Asch (1907-1996), mare psiholog american şi pionier în domeniul psihologiei sociale, a condus un experiment prin care a vrut să investigheze pânâ la ce limită presiunea exercitată de un grup majoritar poate influenţa o persoană să se conformeze grupului.
Astfel, el a pus un participant naiv într-o sală, împreună cu alte 7 persoane înţelese dinainte cu experimentatorul. Aceste 7 persoane s-au înţeles dinainte ce răspunsuri să dea. Participantul real bineînţeles că nu ştia acest lucru şi credea că şi ceilalţi 7 participanţi sunt participanţi reali la experiment, ca şi el. Au urmat 18 seturi de întrebări uşoare, la care răspunsurile logice erau evidente pentru orice persoană. Din cele 18 întrebări, cei 7 participanţi înţeleşi cu experimentatorul au dat răspunsuri greşite în mod intenţionat în 12 cazuri. Asch era interesat să observe cum se conformează participantul real opiniei majorităţii.
Asch a măsurat de câte ori fiecare participant se conformează opiniei majorităţii. În medie, cam 1/3 din participanţi s-au conformat cu opinia greşită a majorităţii. Din cele 12 răspunsuri-capcană greşite, circa 75% din participanţii reali la experiment s-au conformat cel puţin o dată, iar 25% nu s-au conformat niciodată.
De ce participanţii reali s-au conformat opiniei greşite a grupului? Atunci când au fost intervievaţi după experiment, o mare parte din ei au spus că ştiau că răspunsul pe care îl dau este unul greşit, dar au ales să meargă alături de majoritatea grupului, pentru a nu fi ridiculizaţi sau consideraţi a fi ciudaţi. Doar o mică parte din participanţii reali chiar credeau că opiniile grupului chiar sunt corecte. În concluzie, oamenii se conformează din două motive: pentru că vor să aparţină de grup (influenţa normativă) şi pentru că ei cred că grupul este mai bine informat (influenţa informaţională).
În concluzie, dacă am extinde acest experiment la scara unei populaţii, am observa că mulţi dintre oameni vor fi influenţaţi de opiniile unui grup majoritar sau care iese în evidenţă în societate, chiar dacă ştiu că soluţiile sau opiniile grupului nu sunt neapărat bune. Acest lucru s-a întâmplat şi cu fasciştii care au venit la putere în Germania în anul 1933, în urma unor alegeri libere. O parte din populaţia germană chiar dacă credeau că fasciştii nu reprezintă soluţia bună pentru naţiune, totuşi s-au alăturat curentului sau modei din acea perioadă. Iată mimetismul social pe care eu îl urăsc cel mai mult. Om fi noi fiinţe sociale, dar de ce nu avem puterea să ne susţinem şi opiniile proprii? De ce tot timpul trebuie să-i copiem pe alţii?
3 comentarii:
Pentru ca principiul de turma functioneaza perfect.
Doar facem parte din aceeasi specie e normal sa copiem unul de la altu, copiem si bune si rele, maroritatea oamenilor sunt prosti deci e normal sa ii copieze tot pe prosti, daca esti destept incerci sa fi original si iei de la alti ce e mai bun, sa fi prost e usor, sa fi destept e greu, si ghici ce aleg oamenii intotdeauna, aleg calea cea mai usoara, prostia.
Da daca esti ateu/deist/musulman in romania esti pa...
Trimiteți un comentariu